luni, 30 noiembrie 2009
duminică, 22 noiembrie 2009
Băsescu versus Geoană!
Romînii au votat! Prima “rundă” s-a terminat şi Băsescu a cîştigat! Şi de data asta! Referendumul a trecut, urmează “runda” a doua. Sincer să fiu mă aşteptam ca Antonescu să aibă un scor mai bun şi deja îl vedeam în turul doi. Urmează negocierile şi “stabilirea” celui care ne va conduce cinci ani de acum înainte. Impresionant a fost numărul mare de alegători care au venit anul acesta la vot. Pesemne că mulţi s-au săturat şi au vrut să arate că votul lor chiar contează. Şi contează, nu-i aşa? miercuri, 18 noiembrie 2009
luni, 16 noiembrie 2009
Raiul romînesc!
Hehe, "lumea mea" de pe blog, fiţi atenţi! Am făcut rost de poze din concediu. Am petrecut o săptămînă de vis în Munţii Apuseni! Da, la noi în ţară, dar ce credeaţi că am plecat peste hotare înainte de a-mi vizita propria ţarăă?! Ei, bine, nu! În curînd o să le postez şi o să-mi daţi dreptate! Staţi aproape! Lol! Mersic! P.S. Vă arăt o mostră de Rai romînesc! Hmmmmm, ce ziceţi?
duminică, 15 noiembrie 2009
Casă de piatră, Denisa şi Ovidiu! Partea 2, pozele!
Eheeee, aşa cum vă promiteam împart cu voi un eveniment drag mie! S-a căsătorit soră-mea, de fapt a făcut doar cununia civilă. Nunta este anul viitor. Aşa cum am spus împart cu voi poze de la eveniment. A fost o zi şi o noapte pline de magie şi de veselie! A fost ceva frumos! Iată cîteva dintre poze! Să-mi spuneţi dacă sunt frumoşi, eu aşa consider! Să nu rîdeţi de mine în costum! Lol!
Uşor cu băuturaaaa! Ce-i drept e şampanie, dar nu exageraţi! Apropo, bună şampanie! Am "gustat" şi yo un pic!
Staţi aşa, staţi aşa ... gata! Ce ar fi o nuntă fără celebra poză de grup, nu-i aşa!? Sunt şi yo pe acolo!
Ehe, să ştiţi că nu-i reclamă la Coca Cola ci ... yo dansam ... pinguinulllll! Mda, să ştiţi că am învăţat pinguinul. E mult mai hilar cînd îl joci decît atunci cînd priveşti!
He, he, am învăţat şi braşoveanca! De fapt datorită verişoarei mele, Gabriela care m-a îndrumat pas cu pas! Mersic Gabi!
Aoleu, Ovidiu, nu-mi vine să cred că ai luat-o pe soră-mea în braţe! Pesemne că nu ştii ce-i aia hernie de disc!
Petrecerea a ţinut pînă dimineaţa iar soră-mea nu a mai putut juca încălţată aşa că ... s-a descălţat! Aici ne arată că podeaua din local nu era foarte bine ştearsă. Acum este!
vineri, 13 noiembrie 2009
Vreţi nişte mere, maică?
Vineri, 13! Pentru mine o zi obişnuită pentru alţii plină de semnificaţii apocaliptice. După ce m-am trezit, prea de dimineaţă aş spune, am plecat spre serviciu. M-am şi îmbrăcat, binenţeles! Ajung la Institutul de Proiectări, cobor din lift şi pe hol stătea o bunicuţă de vreo 80 de ani. O cunosc, este o femeie amărîtă care vinde mere. Am salutat şi am vrut să intru în Antenă, numai că uşa era încuiată. Era 8.30 dimineaţa.
- Au plecat băieţii, maică! Adineauri au plecat! Vreţi nişte mere?
- Nu, săru mîna!
Atunci am observat cum faţa bătrînei se întristează şi se uita la mine cu acei ochi trişti care mă îndemna să cumpăr totuşi nişte mere. Nu am putut să mai spun nu! Mă aşez pe fotoliul de lîngă şi intru în vorbă cu femeia. Este o bătrînă ca toţi bătrînii noştri. O femeie curată, îmbrăcată ca la ţară. Şi peste haine avea un cojoc gros să-i ţină de cald. Avea două plase mari, grele, pline cu mere.
- Daţi-mi totuşi nişte mere!
- Ia, maică, sunt bune, ce m-am chinuit să le culeg!
- De unde sunteţi, tanti?
- Din Mioveni, stau la casă! Sunt amărîtă maică!
- Dar cîţi ani aveţi?
- Am 86 de ani, maică! Mai stau şi eu la dumneavoastră un pic, să-mi odihnesc picioarele, că nu mai pot … Am mers mult azi … Şi am o viaţă aşa de grea!!!
- De ce, mamaie?
- Maică, nu am avut noroc deloc în viaţă. Am muncit şi eu să-mi aranjez copiii. I-am aranjat, m-am chinuit mult, le-am făcut şi case, aşa cum am putut eu. Dar am trăit rău cu bărbatul meu, mă bătea, nu-mi dădea şi mie bani … (începe să plîngă). Am fost zilele trecute pe la copilul meu, pe la băiatul meu … a fost şi bărbatul meu cu mine. Au cumpărat nişte mititei. Să mănînce … Nu mi-au dat maică şi mie … eram toţi acolo şi nu mi-au dat … mă uitam la ei cum mănîncă … nu erau mulţi dar … măcar să zică să iau şi eu unul … nu luam, îl lăsam tot pentru ei … lui “bărbată-mio” i-a zis să ia … mie … nu … Îmi era foame … şi mîncau … şi rîdeau … şi eu …
Atunci mi-au dat lacrimile, am rămas fără cuvinte, nu am ştiut ce să o mai întreb. Mă uitam în ochii bătrînei de 86 de ani, citeam atît de clar tristeţea şi chinul ei de o viaţă … Lacrimile îi curgeau pe obrajii brăzdaţi de vreme, pe chipul bătrîn şi atît de chinuit …
- Zilele trecute, continuă bătrîna, a vrut să bage cuţitul în mine …
- Cine, tanti?
- Bărbatul meu, a vrut să-mi ia banii pe care i-am cîştigat de la mere. Cu asta mai aveam şi eu nişte bani. Şi vroia să-i ia şi pe ăştia. Eu banii pe care îi cîştig de la mere îi dau copiilor …
La scurt timp au venit colegii şi au descuiat uşa. Am intrat! La două minute cînd am ieşit bătrîna nu mai era acolo. Plecase! S-a întors la viaţa ei!
- Au plecat băieţii, maică! Adineauri au plecat! Vreţi nişte mere?
- Nu, săru mîna!
Atunci am observat cum faţa bătrînei se întristează şi se uita la mine cu acei ochi trişti care mă îndemna să cumpăr totuşi nişte mere. Nu am putut să mai spun nu! Mă aşez pe fotoliul de lîngă şi intru în vorbă cu femeia. Este o bătrînă ca toţi bătrînii noştri. O femeie curată, îmbrăcată ca la ţară. Şi peste haine avea un cojoc gros să-i ţină de cald. Avea două plase mari, grele, pline cu mere.
- Daţi-mi totuşi nişte mere!
- Ia, maică, sunt bune, ce m-am chinuit să le culeg!
- De unde sunteţi, tanti?
- Din Mioveni, stau la casă! Sunt amărîtă maică!
- Dar cîţi ani aveţi?
- Am 86 de ani, maică! Mai stau şi eu la dumneavoastră un pic, să-mi odihnesc picioarele, că nu mai pot … Am mers mult azi … Şi am o viaţă aşa de grea!!!
- De ce, mamaie?
- Maică, nu am avut noroc deloc în viaţă. Am muncit şi eu să-mi aranjez copiii. I-am aranjat, m-am chinuit mult, le-am făcut şi case, aşa cum am putut eu. Dar am trăit rău cu bărbatul meu, mă bătea, nu-mi dădea şi mie bani … (începe să plîngă). Am fost zilele trecute pe la copilul meu, pe la băiatul meu … a fost şi bărbatul meu cu mine. Au cumpărat nişte mititei. Să mănînce … Nu mi-au dat maică şi mie … eram toţi acolo şi nu mi-au dat … mă uitam la ei cum mănîncă … nu erau mulţi dar … măcar să zică să iau şi eu unul … nu luam, îl lăsam tot pentru ei … lui “bărbată-mio” i-a zis să ia … mie … nu … Îmi era foame … şi mîncau … şi rîdeau … şi eu …
Atunci mi-au dat lacrimile, am rămas fără cuvinte, nu am ştiut ce să o mai întreb. Mă uitam în ochii bătrînei de 86 de ani, citeam atît de clar tristeţea şi chinul ei de o viaţă … Lacrimile îi curgeau pe obrajii brăzdaţi de vreme, pe chipul bătrîn şi atît de chinuit …
- Zilele trecute, continuă bătrîna, a vrut să bage cuţitul în mine …
- Cine, tanti?
- Bărbatul meu, a vrut să-mi ia banii pe care i-am cîştigat de la mere. Cu asta mai aveam şi eu nişte bani. Şi vroia să-i ia şi pe ăştia. Eu banii pe care îi cîştig de la mere îi dau copiilor …
La scurt timp au venit colegii şi au descuiat uşa. Am intrat! La două minute cînd am ieşit bătrîna nu mai era acolo. Plecase! S-a întors la viaţa ei!
duminică, 8 noiembrie 2009
"Casă de piatră, Denisa şi Ovidiu!"
.jpg)
Nu mai am chef de nimic! Sunt în perioada aceea a lunii! Vreme "nasoală", timpuri mai "nasoale" ca vremea. Apropo, s-a măritat soră-mea! Casă de piatră Denisa şi Ovidiu! O să revin cu poze de la nuntă! Rămîneţi aproape că nici nu ştiţi ce pierdeţi! Pe mine îmbrăcat în costum! Aşa că dacă n-aţi văzut cum arată o "paparudă", o să vedeţi aici! Pa! Ne recitim!
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)












.jpg)

.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)