Pentru Adi!

Sal din nou! Vreau acum să vă spun o poveste. O poveste foarte frumoasă ... dar tristă. De fapt nu este o poveste ci totul s-a întîmplat, este realitate, este viaţă. Sau ... poate nu! Este povestea unuia dintre cei mai buni prieteni ai mei. Se numeşte Adrian. Ciurea Adrian. Eu îi zic Adi! Ca toţi ceilalţi, de altfel! Sunt prieten cu Adi de 26 de ani, adică de cînd m-am născut. Este vecin cu mine la ţară. Am copilărit împreună, am mîncat împreună, ne-am jucat, am fost la aceiaşi şcoală, în aceiaşi clasă, mergeam împreună la liceu, ne-am certat, ne-am împăcat. Ca toţi prietenii! Îmi aduc aminte că după şcoală ne duceam "la bancă". În faţa casei lui era o bancă şi acolo veneam toţi vecinii şi ne jucam şi vorbeam. Acea bancă este şi acum, numai că ... Deh, viaţa asta! Şi aşa cum spuneam, ne jucam. Acum 15 - 20 de ani nu prea erau jucării. Era după revoluţie şi mai mult improvizam. Făceam căsuţe din pămînt. Făceam sate, oraşe întregi! Şi aşa ne petreceam timpul pînă noaptea tîrziu! Cam pe la miezul nopţii auzeam deja: "Costiiiii, treci în casă!". Era maică-mea care ne întrupea din jocul nostru de-a "guvernatorii". Nu mă duceam cînd mă chemau părinţii, dar la cîteva minute auzeam, de data aceasta din altă parte: "Adi, hai, că v-aţi jucat destul! Mîine mergeţi la şcoală!". Era "tanti Veta", mama lui Adi. După cîţiva ani, cînd am schimbat şcoala, deja satele şi oraşele din pămînt pe care le construiam noi fuseseră înlocuite cu alte visuri. Ne întîlneam totuşi "la bancă" şi de data asta povesteam despre noua fată pe care am văzut-o la şcoală, jucam "telefonul fără fir" sau tradiţionalul "flori, fete şi băieţi". Pe porunci, binenţeles! Poate furam şi noi nişte sărutări în miez de noapte. Adi întotdeauna a furat mai multe sărutări ca mine, avea mai mult succes la femei. A venit şi liceul pe care a trebuit să-l facem în oraş. Aici relaţia noastră s-a mai răcit. Nu mai aveam atît de mult timp pentru discuţiile noastre "filozofice", dar totuşi nu renunţam "la bancă". Apoi, eu am dat la facultate, Adi nu. S-a angajat şi deja ne vedeam din ce în ce mai rar. Dar am rămas totuşi acei foarte buni prieteni. Eram vecini, aşa că, era greu să nu ne întîlnim. Adi se angajase la o firmă de distribuţie şi mai pleca, din cînd în cînd şi prin ţară. La un moment dat chiar a luat hotărîrea să plece din Romînia. O perioadă a fost plecat în Italia şi a stat acolo cîteva luni. A muncit pe brînci dar a venit cu cîţiva dolari în ţară. Cînd a revenit m-am bucurat foarte tare. Mi-a povestit tot ce a făcut în străinătate, cum sunt italienii, cum sunt văzuţi romînii peste hotare şi multe altele. Şi-a luat o maşină şi îşi făcuse o prietenă. Era din alt judeţ, aşa că era mai tot timpul plecat. Dar nu v-am spus cum este Adi. Ce fel de om este el. Un foarte bun prieten deja am spus, dar vreau să subliniez acest lucru, este vesel, tot timpul pus pe glume, este mîndru de faptul că în timpul facultăţii m-am angajat în presă şi citea tot timpul articolele scrise de mine. Deja ne vedeam din ce în ce mai rar. Eu m-am mutat în Piteşti, el a rămas la ţară. Pînă într-o zi cînd am primit un telefon. Era de la maică-mea. Mi-a spus că Adi este bolnav. Grav! Are cancer! Nu-mi venea să cred. În cîteva zile deja se simţea foarte rău. Am fost la el la spital. Era la Judeţean. Cînd am intrat pe uşa salonului am rămas şocat dar am încercat să nu arăt acest lucru. Adi, cel pe care îl ştiam eu ... nu mai era. Era foarte fericit cînd m-a văzut! S-a luminat la faţă şi mi-a spus cu o voce stinsă: " Ce bine că ai venit că ... nu mai am mult"! M-am stăpînit şi i-am spus să termine cu prostiile, că totul o să fie bine, deşi ştiam că nu este adevărat. Am început să facem glume şi timpul parcă zbura. Deodată s-a auzit vocea unei asistente care abia intrase în salon: "Adi, gata, prietenul tău trebuie să plece!", exact ca în vremurile de "la bancă". Doar că atunci aveam certitudinea că a doua zi eram din nou acolo. I-am lăsat nişte ziare cu articolele mele şi am plecat. Din cauza serviciului nu l-am mai văzut ... Niciodată ... La două săptămîni am primit un telefon. Era maică-mea! Mi-am dat seama din vocea ei că se întîmplase ceva. Plînsese! "Costi, Adi a ... a murit!" ....... Nu mi-a venit să cred ...nu vroiam să cred. Dar ... era adevărat. Regret că nu am mai fost pe la el. Este lucrul de care îmi pare cel mai rău în viaţă! Faptul că nu am fost alături de prietenul meu la nevoie. Este un lucru pe care o să mi-l reproşez tot timpul. Avea 23 de ani! În tot acest articol am vorbit de Adi la prezent. Asta pentru că el, trăieşte pentru mine! Şi acum ne mai aducem aminte de jocurile şi "jucăriile" din copilărie. Numai că ... el nu mai răspunde ... Vorbesc doar eu ... Dar mă ascultă ... Ştiu asta!

Costi, "prezentator de ştiri"! Lol, lol, lol!

Hellleeeeeuuuuu! Mulţi dintre prietenii mei m-au rugat să le arăt materiale cu mine de cînd prezentam ştirile la Terra Sat! Sincer, nu am avut niciodată casete sau c.d.-uri cu mine din acea perioadă. De curînd însă, colegii de la fosta televiziune "Terra Sat", actuala "TVS", au găsit cîteva minute de cînd prezentam ştirile. De fapt nu prezentam, tocmai luasem proba de prezentator tv şi am fost chemat a doua zi după acest examen să exersez "cititul pe prompter!"

Iată ce a ieşit!

Trebuie să recunosc, era pentru prima dată cînd mă aflam în faţa unei camere de filmat. Aveam 18 ani şi, este pentru prima oară cînd recunosc acest lucru, veneam dintr-un mediu în care eram foarte răsfăţat. Mai ales "mami meu" mă răsfăţa foarte tare. Eram în primul an de facultate şi ai mei părinţi erau foarte mîndri de faptul că făceam exact ce-mi doream. Acest lucru mă motiva foarte tare. Trebuie să spun că am cei mai minunaţi părinţi din lume şi m-au susţinut în tot ceea ce făceam. Fie că uneori luam decizii pripite şi nu de foarte multe ori pe cele corecte. De aia ţin să le mulţumesc pe această cale că au fost alături de mine ori de cîte ori a fost nevoie. Ţin să menţionez că perioada în care am lucrat la "Terra Sat" a fost cea mai frumoasă din viaţa mea. Făceam parte dintr-un colectiv "supermegagigaextra cool"! Tot atunci am învăţat şi ce înseamnă să lucrezi în presă, adică bîrfe şi numai răutăţi, "mîncătorii" şi în plus erai "săpat" în orice minut al zilei. Vai, ce perioadă "minunată", ce vremuri frumoase! Şi ca să-ţi răspund şi la întrebare, Andreea! Scriu cu "î" din "i" pentru că nu mai am tasta care conţine litera "î" din "a". Mulţumită!? Mersic!

P.S. Aveţi grijă cu comentariile!

P.S. 2: Eram atît de slăbuţ! Acum m-am îngrăşat ca porcul! Nu mai rîde!!!!

Rest in Peace, M.J.!

Sal! Tot eu sunt! E 3.22, sîmbătă noaptea. Nu pot să dorm şi afară se aude ploaia cum îmi spală termopanele. Ascult Michael Jackson, Heal the world! Am vrut să scriu pe blog despre M.J. încă de cînd am auzit că s-a dus. Nu am avut curajul să fac acest lucru. Am considerat că sunt nevrednic să scriu despre Michael Jackson. El care a făcut atîtea pentru întreaga lume iar eu care sunt nimeni consider că nu am dreptul să postez un articol despre acest geniu internaţional al muzicii. Şi totuşi iată că am făcut-o! Am făcut-o pentru că am auzit atîtea despre el mai ales acum după moartea lui, atîtea scandaluri au ieşit la iveală, am urmărit ceremonia de înmormîntare şi am fost foarte revoltat. Nu am văzut niciodată atîta falsitate, atîta sclifoseală şi durere închipuită din partea celor care au urcat pe scenă. Dintre toţi cei care au ţinut să spună cîteva cuvinte la funeralii, singura care a fost sinceră, şi s-a văzut acest lucru, a fost Paris Jackson, fata marelui artist. Nici nu vreau să comentez mai mult despre ceilalţi membrii ai familiei Jackson pentru că nu are rost şi s-a văzut destul de clar cît de mult au "suferit". Singurul lucru care m-a impresionat şi chiar mi-a plăcut a fost că dorinţa lui Michael, aceea de a unii lumea, s-a împlinit. Cred că a fost pentru prima dată în lume cînd romîni, americani, francezi, englezi sau chinezi au vorbit aceeaşi limbă şi au cîntat acelaşi cîntec: "Heal the world"! S-a scris de-a lungul timpului, în presa vremii că M.J. s-a culcat cu copii şi că este un pedofil. Atunci cînd toată lumea îl blama şi îl acuza au fost cîţiva oameni care l-au crezut pe Michael cînd spunea că nu este adevărat. Cred că aceştia au fost fanii lui adevăraţi. Acum, probabil avînd remuşcări, cel care l-a acuzat pe regele popului de pedofilie a recunoscut că nu este adevărat, că nu s-a întîmplat nimic între el şi Michael. Cam tîrziu aş spune eu. Acest ţînc, care acum spune că a fost forţat de tatăl lui să mintă, s-a ales cu cîteva zeci de milioane de dolari iar Michael Jackson cu denumirea de pedofil. Nu ar trebui ca autorităţile americane să ia măsuri în acest caz? Nu se poate ca cineva să apară din senin şi să spună că a avut o relaţie cu o vedetă. Ce anchetă au făcut americanii atunci? Oricum nu mai contează şi nu are rost să discutăm de acest lucru. Trebuie să ne aducem aminte de Michael aşa cum era el, pentru că a fost, este şi va rămîne cel mai mare artist al lumii. Întotdeauna va fi Regele Popului! Trebuie să menţionez faptul că nu sunt fan Michael Jackson dar ca toată lumea, am crescut cu melodiile lui. Acele melodii care sunt cunoscute în întreaga lume şi care te emoţionează la fiecare vers. Părerea mea este că "Heal the world", şi "Earth song", sunt cele mai emoţionante melodii din toate care există. Este deja 4.00 şi continuă să plouă. Avem cod galben şi sunt de serviciu. Şi nu uitaţi! "Heal the world/make it a better place/for you and for me/and the entire human race!" Rest in Peace, M.J.! You will live on!

"În liniştea nopţii!"

Sal, din nou! Am început să îndrăgesc foarte tare acest blog, acest "jurnal on-line". Este sîmbătă noaptea, ora 1.09 şi nu pot să dorm. Mai am doar două ţigări şi mi-e foarte lene să cobor la magazin, plus de asta abia am ieşit din baie. Am fiert apa la "boiler" (rog a se citi am fiert apă într-o oală de 5 litri pe aragaz), şi m-am spălat. Ce simplu ar fi fost dacă puteam să scăpăm atît de uşor şi de "mizeria umană", nu-i aşa? Îmi aprind o ţigare din cele două, pe mess nu mai este nimeni. Adevărul este că la ora asta în mod normal se doarme. Sunt foarte mîndru că am primit primul meu comentariu pe blog. Este anonim dar ştiu cine l-a scris! Mai devreme am vorbit şi cu o foarte bună prietenă, Alina Pleşan. Ţine cură de slăbire şi mi-a trimis o poză să-mi arate rezultatele care trebuie să recunosc sunt incredibile. Nu fi rea! Da, la tine mă refer! Alina este o foarte bună prietenă, să ştii! Are un suflet mare şi m-a ajutat foarte mult cît am fost la "Curierul Zilei" şi nu numai. Dacă nu era ea acum lucram la "Argeş Tv.". Fără supărare, colegii de la "Argeş Tv", dar am preferat o altă televiziune! Are mai mulţi "cîini". Mi-aş aprinde şi cealaltă ţigare dar aş vrea să o păstrez pentru mîine dimineaţă. Trăieşte clipa sau, dacă nu, fumeaz-o! Frate, cum trece timpul! E deja 1.24! Nu mai stau, mă bag în pat! Noapte bună!

"Romînia, trezeşte-te dracului odată!"

M-am săturat! Nu că ar interesa pe cineva, dar sunt convins că foarte mulţi s-au săturat. S-au săturat de prostia în care trăim, s-au săturat de "cocalarii de cartier", de maneliştii pe care îi întîlnim la orice pas, de scandalul Ridzi, menit să ne atragă atenţia de la altceva, de "adormiţii" noştri politicieni, de absolut tot. Îţi vine "să-ţi iei lumea în cap", să pleci dracului odată din ţara asta, să pleci într-un loc fără televizoare, fără telefoane, fără nici un alt mijloc de comunicare. Asta pentru a te rupe de lume, pentru a scăpa de Ritzi, de Pitzi, Mitzi şi alte "orătănii" de pe lîngă casa omului. Dar unde să pleci, mai ales pe criza asta? Dacă pleci la munte te mănîncă urşii, şi dacă scapi de urşi te jupoaie patronii pensiunilor cu preţuri care i-ar uimii şi pe locuitorii celei mai scumpe ţări din lume. Nu ştiu care este ţara aia. S-ar putea să fie a noastră! Dacă pleci la mare rişti să te trezeşti cu "rahatul" altora plutind pe lîngă tine. Rişti să te împiedici de gunoaiele de pe plajă sau de "servirea ireproşabilă" a chelnerilor teraselor de pe ţărmul minunatei noastre mări. Am mess-ul deschis! mă apelează Ade. Lascu, de la Pro tv. Are varicelă şi nu poate ieşi din casă. E super Ade! O prietenă adevărată din toate punctele de vedere. Asta îmi aduce aminte că am să-i dau 10 lei. M-am împrumutat la ea. Criza financiară, deh! "Scuză-mă, Ade, o să-ţi returnez banii!". Mi-a citit blog-ul şi mă întreabă de ce nu zic de apa caldă. Ce dracului mai este de zis de apa caldă? Am făcut sîmbătă baie. A trebuit să încălzesc cinci oale de apă ca să pun în cadă. Mda! Asta pentru că trăim într-o ţară europeană, o ţară care se vrea occidentală. Să-mi bag p...a în ea de ţară! Am fost luaţi de proşti! Da, suntem nişte proşti pentru că acceptăm asemenea mizerii. Îmi atrage atenţia o reclamă la tv. Este o reclamă la pufuleţi "Gusto" cu un tip căruia i-a crescut cap de cîine. Tîmpită reclamă! Dar mi-a atras atenţia, ceea ce este cel mai important. M-am săturat să mai şi scriu. Nu mai am chef. Sunt atît de revoltat încît aş vrea să spun cît mai multe în cel mai scurt timp dar din păcate nu tastez atît de repede. O să spun în cîteva cuvinte ce-mi doresc. "Romînia, trezeşte-te dracului odată!" Ne citim la următoarea postare!

Natura "umană"!

Este o poză incredibilă! Este făcută de colegul de la Pro Tv, Relu Răcăşanu. Este poza mea de suflet şi poate a multora care citesc aceste rînduri. Nu că aş vrea să-l laud, dar numai un "ochi" de artist putea surprinde o asemenea imagine. Fotografia se numeşte "Zbucium interior", cel puţin aşa a numit-o artistul. Şi nici că putea să găsească un titlu mai bun. Este incredibil cum într-o singură şi simplă poză sunt reprezentate toate stările şi trăirile umane, toate sentimentele pe care, poate, le simţim într-o singură zi. Este incredibil cum printre atîţia copaci trişti şi goi, printre norii furioşi se vede cum îşi face loc soarele. Exact ca pe "strada noastră!"

De ce mi-am făcut blog?!

Un răspuns sincer? Habar n-am! Vorbeam pe mess cu o buna prietenă şi colegă de la Argeş tv, Andreea David, şi mi-a spus că are blog. Am întrebat-o de ce, şi mi-a răspuns că este la modă, că este un fel de jurnal on line. O.k. mi-am zis, îmi fac şi eu. Zis şi făcut! Şi iată-mă dragi "pretini şi tavaraşi" cu blog! Acum chiar mă gîndesc că poate am intrat şi eu în rîndul lumii. Am blog ce dracu'! Şi aşa cum scria Andreea, în "jurnalul ei on line" poate aflăm cum mai stăm cu "vremurile" (ăsta-i pluralul de la "vreme" în variantă "băsesciană"). De-aia mi-am făcut blog, bine şi poate pentru că pot să înjur pe cine vreau! De ce blogul meu se numeşte "Romînia, trezeşte-te!", pentru că sper să ne trezim dracului odată din prostie!